Editorial de Ada Cocoş
Primul
lucru pe care il facem cand venim pe lume este sa incepem sa respiram. E
prima conexiune pe care o stabilim cu noul univers in care trebuie sa
existam de aici inainte. Dar nu e doar un simplu gest de inspir-expir,
de aer care începe să circule prin plămâni şi să ne oxigeneze. E cu mult
mai mult. Pentru ca prima respiratie vine, de obicei, impreuna cu prima
noastra fraza: un tipat. Un tipat care da de veste lumii ca ne
manifestam ca parte a ei, ca incepem sa stabilim relatii, sa asimilam
informatii pana ajungem sa gandim si sa vorbim coerent. Dar, pe masura
ce invatam, Gemenii şi Mercur ne ajuta sa intelegem dualitatea, trecem
de la un pol la celalalt cu repeziciunea zeului cu aripi la picioare,
intr-o maniera jucausa, relaxata.
Nu e nimic altceva mai frumos de urmarit
decat copiii care se joaca in parc si discuta intre ei, sar relaxati de
la un joc la altul, de la un subiect la altul (de la Spiderman la o
teorie intreaga despre albine, spre exemplu), se abandoneaza lumii asa
cum este ea pentru a o putea asimila in toate aspectele ei.
Imi amintesc ca fiica mea era in clasa a
II-a si isi scria tema la limba romana. Avea de facut propozitii cu
anumite cuvinte. Parea ca se gandeste profund la cuvantul „minunatie” si
la cum sa-l foloseasca pentru a comunica ceva frumos (Venus este
guvernatorul esoteric al Gemenilor). Dar, dintr-o data, a ridicat capul
din caiet si mi-a spus: „Ioana vrea sa vina la mine in vizita si isi
aduce colectia de jucarii si poneiul albastru care imi place mie. Si la
scoala, doamna ne-a spus ca trebuie sa ne aducem creioane colorate mai
lungi”.
Mintea mea „organizata” de adult a
acceptat cu greu ca fiica mea nu era conectata doar la tema de acasa, ci
conversa in ea insasi pe foarte multe subiecte diverse, fara legatura
unul cu altul, mintea ei se comuta activ, dar firesc, jucaus la diverse
informatii. Aceasta stare jucausa, tocmai pentru ca e fara scop, permite
dualitatii sa existe armonios. Nu provoaca schisme interne, conflicte,
ci ajuta in explorare si cunoastere. Copiii se plimba linistiti de la
alb la negru si inapoi, fara sa considere acest lucru anormal,
tulburator, imoral sau altfel. Invata in acest fel toate culorile cu
care vor zugravi mai departe lumi mai mult sau mai putin imaginare, cu
care vor crea realităţi.
In comparatie cu noi, copiii nu devin
dependenti de partea lor rationala, ci o dizolva mult timp in suflet,
sentimentele şi gandurile se armonizeaza si ne ofera un exemplu
magistral de impacare a contrariilor. Gemenii din ei, desi se manifesta
cum ii stim, dual, nu striga unul la celalalt cu manie. Isi vorbesc unul
altuia si, mai departe, Universului. Argumenteaza, dezbat, rad, se
contrazic în conversatii pe care, de multe ori, copiii le redau cu voce
tare atunci cand vorbesc cu ei insisi in timpul unui joc, la masa sau in
orice alta situatie pe care ei o consideră propice. Îi vedem
transfigurati, in ceea ce un adult numeste „lumea lor”, intr-un fel de
meditatie, pentru ca „eul” lor personal este puternic conectat la
constiinta universala (Uranus, octava superioara a lui Mercur).
Pe masura ce adultii spun copiilor „nu
se poate”, „asta-i o aiureala”, „nu e real”, ii coboara din ce in ce
mai mult pe acestia spre intelect, provoaca Gemenii din interior sa se
certe. Copiii cresc, devin adulti, dialogul interior ramâne la nivelul
eului personal sau al eului local, iar ei ajung sa creeze o realitate ca
o piesa de teatru care risca sa ii tina captivi.
Poate ca, intr-un fel, Gemenii din
interiorul nostru reprezinta vocea copilului din noi care converseaza cu
Universul. Mercur duce mesajele noastre catre “zeii” care ne vegheaza
si ne indruma. Cu cat suntem mai deschisi sa acceptam existenta
contrariilor si rolul lor benefic in viata noastra, cu atat mai clar,
mai autentic si mai intreg ne vom proiecta energia in lumile subtile.
Iata, asadar, cel mai bun prilej de a va
invita sa fiti copii macar de 1 iunie, sa reinnodati dialogul interior
care sa va poarte spre acea parte din voi insiva care va spune ca totul e
posibil, acea parte din voi care poate aduce la armonie dualitatile,
care intelege ca albul nu exista fara negru, nici binele fara rau, nici
fizicul fara metafizic, nici constiinta personala fara constiinta
universala.